E pentru prima dată de când am blogul ăsta când scriu în tren. Și asta pentru că trag o fugă, pe bune, până în Bucovina. Mâine mă întorc înapoi la Iași. Afară s-a încălzit, dar acasă știu că este încă zăpadă. Și frig. Important e că ajung în câteva ore. Și, sincer, de câte ori mă reîntorc la ai mei, mă umplu de energie pozitivă. Abia aștept! 😀 Am colegi de compartiment de toate vârstele, dar nimeni nu vorbește decât la telefon. În fine, oricum stau cu căștile în urechi și ascult aceleași piese cu care am terorizat-o pe Lucia de câteva zile. Sper să mă ierte pentru asta, pentru că și eu îi suport câteodată playlist-ul :)) E tare soare afară și asta mă bucură. Și e întâia dată când plec fără bagaj după mine (înafară de geanta de la laptop, se înțelege ). În fața mea stă o fetiță simpatică. Mănâncă un sandwich de ceva vreme și suntem tunse cam la fel 😛 , doar că ea e blondă. Domnișoara de lângă doarme deja, deși am plecat doar de 10 minute. O și fi ea obosită, cum zicea reclama! Domnul din dreapta citește presa. E un ziar bun. Îl citesc și eu. Fata de lângă bea iaurt și răsfoiește o revistă. E atât de cald, CFR încă mai dă căldură.
Câteodată e dezolant ce poți să vezi pe geam. De când fac Câmpulung Moldovenesc – Iași și invers, am văzut mormane de gunoaie, curți frumos aranjate, oameni care lucrează pământul. Câmpurile sunt inundate, dar a înverzit iarba. Semn clar de primăvară, deși cam târzie. Mă emoționează când sunt copii care fac cu mână celor din tren și răspund cu același gest de fiecare dată. Țin minte că și eu făceam asta de câte ori aveam ocazia și mă bucuram când ceilalți răspundeau. Un gest simplu, dar drăguț.
Sunt obosită. Asta pentru că am avut o săptămână plină de evenimente: facultate, teatru, conferințe, dezbateri, concerte, nopți pierdute în fața laptopului, ore întregi de discuții cu prieteni dragi. Mi-a plăcut nespus, nu mă plâng de nimic. Doar că aș vrea să nu mai am cearcăne sau măcar să le mascheze anticercănul meu. Totuși, un brand cu renume nu înseamnă întotdeauna și calitate pe măsura așteptărilor. Am să închid ochii, cu aceeași muzică în căști. Plec acasă. În 3 ore ajung! 🙂
ancapunct.wordpress.com 