Arhivă pentru aprilie, 2011

Easy like sunday morning

Posted: aprilie 20, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:,

Mama, i`m coming home :)

Posted: aprilie 16, 2011 in Aberatiile Punctului

E pentru prima dată de când am blogul ăsta când scriu în tren. Și asta pentru că trag o fugă, pe bune, până în Bucovina. Mâine mă întorc înapoi la Iași. Afară s-a încălzit, dar acasă știu că este încă zăpadă. Și frig. Important e că ajung în câteva ore. Și, sincer, de câte ori mă reîntorc la ai mei, mă umplu de energie pozitivă. Abia aștept! 😀 Am colegi de compartiment de toate vârstele, dar nimeni nu vorbește decât la telefon. În fine, oricum stau cu căștile în urechi și ascult aceleași piese cu care am terorizat-o pe Lucia de câteva zile. Sper să mă ierte pentru asta, pentru că și eu îi suport câteodată playlist-ul :)) E tare soare afară și asta mă bucură. Și e întâia dată când plec fără bagaj după mine (înafară de geanta de la laptop, se înțelege ). În fața mea stă o fetiță simpatică. Mănâncă un sandwich de ceva vreme și suntem tunse cam la fel 😛 , doar că ea e blondă. Domnișoara de lângă doarme deja, deși am plecat doar de 10 minute. O și fi ea obosită, cum zicea reclama! Domnul din dreapta citește presa. E un ziar bun. Îl citesc și eu. Fata de lângă bea iaurt și răsfoiește o revistă. E atât de cald, CFR încă mai dă căldură.

Câteodată e dezolant ce poți să vezi pe geam. De când fac Câmpulung Moldovenesc – Iași și invers, am văzut mormane de gunoaie, curți frumos aranjate, oameni care lucrează pământul. Câmpurile sunt inundate, dar a înverzit iarba. Semn clar de primăvară, deși cam târzie. Mă emoționează când sunt copii care fac cu mână celor din tren și răspund cu același gest de fiecare dată. Țin minte că și eu făceam asta de câte ori aveam ocazia și mă bucuram când ceilalți răspundeau. Un gest simplu, dar drăguț.

Sunt obosită. Asta pentru că am avut o săptămână plină de evenimente: facultate, teatru, conferințe, dezbateri, concerte, nopți pierdute în fața laptopului, ore întregi de discuții cu prieteni dragi. Mi-a plăcut nespus, nu mă plâng de nimic. Doar că aș vrea să nu mai am cearcăne sau măcar să le mascheze anticercănul meu. Totuși, un brand cu renume nu înseamnă întotdeauna și calitate pe măsura așteptărilor. Am să închid ochii, cu aceeași muzică în căști. Plec acasă. În 3 ore ajung! 🙂

Publicitate

Numărători de ploi

Posted: aprilie 12, 2011 in Aberatiile Punctului

When it rains

Posted: aprilie 10, 2011 in Aberatiile Punctului

Can you?

Posted: aprilie 8, 2011 in Aberatiile Punctului

Liber

Posted: aprilie 8, 2011 in Aberatiile Punctului

Băiatul asta nu m-a impresionat niciodată cu nimic. Dar piesa asta îmi place pur și simplu.

 

Se spune că fericirea vine din lucruri mărunte. Pitice chiar. Și dacă e să-i mai citez și pe băieții de la Țapinarii, fericirea în sinea ei e ”un lucru mărunt…un pitic ce dansează”.  Dar ce te faci când tot o aștepți și ea nu mai vine? Să spunem că vine, dar de ce pleacă atât de repede? De ce nu vrea să stea? Asta nu înțeleg eu. Nu ești fericit decât pentru moment. Treptat, observi că lucrurile se transformă în rutină, că te stresează, te sufocă cumva. Te trezești singur de fiecare dată. Și asta chiar după ce ai fost, preț de câteva clipe, fericit. Dacă am fost fericită? Clar, de nenumărate ori. Dar am fost și singură, poate mai des decât ar fi trebuit sau aș fi meritat. Oricum, Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce și nu ne bagă cu de-a sila în sac. Dar măcar de am avea fiecare naturalețea de a ne recunoaște nefericirea. Ce-mi place e că știu, și defapt sunt convinsă, că toate trec și că nimic nu poate fi atât de grav. Trebuie doar să știi să îți asumi: prietenii, iubirile, situațiile. Fericit te faci singur, dacă știi cum. Nu de alta, dar dacă aștepți să te facă alții mereu, s-ar putea să rămâi nefericit o viață. Dacă m-au făcut alții fericită? Normal, am trăi de nenumărate ori sentimentul asta venit din partea celor de lângă mine, la fel cum și eu am trăit pentru fericirea lor. Pentru că te simți bine să îi vezi cu zâmbetul pe buze. Dar ce te faci când lor nu le mai pasă, când uită că și tu meriți să fii fericit? Atunci ce? Absolut și sigur, te faci singur fericit. Asta dacă mai ai tăria necesară.

Super what?

Posted: aprilie 6, 2011 in Aberatiile Punctului

Fățărnicia e mama proștilor. Și dacă mi-e scârbă de ceva pe lumea asta, după gândaci, mi-e silă de ipocriți. Atât de tare, încât aș vrea să nu existe pe lume oameni de genul. Dar nu se poate. Bine, cu siguranță au existat momente în care și eu am fost așa. E ciudat cum comportamentul unora îl afectează și pe al tău. E curios că simpla prezență a cuiva te întoarce pe dos într-o secundă, la fel de bine cum, în unele împrejurări, îți înseninează ziua. În fine. Bunicul meu îmi spunea mereu că așa cum o să-mi aștern, așa o să dorm. Totuși, cred că am greșit în multe locuri atunci când mi-am” făcut” patul.

 

All this time

Posted: aprilie 6, 2011 in Aberatiile Punctului