Arhivă pentru martie, 2011

La mulţi ani, sis!!!

Posted: martie 17, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:,

Mi-o amintesc de când era mică, chiar dacă ea era mai mare cu 5 ani decât mine. Purta rochiţe roşii în carouri, guler alb brodat şi părul prins în două codiţe, cu nişte funde mari.  Mereu perfect aranjată. Mai apoi, cu bluza maro cu dungi crem, la care râvneam, dar care nu era pentru copiii mici (ca mine). Cred că nici ea nu o mai ţine minte. Apoi la majorat, în costumul albastru, special croit pentru eveniment. Câţiva ani mai târziu, când a plecat la facultate, şi-a luat fuste şi tocuri, pantaloni negri şi palton.  Era mult mai elegantă decât mine. Mă gândeam dacă o să fiu vreodată la fel. Era prea naturală, prea simplă, prea ea. De mică a fost mai ascultătoare, mai liniştită, mai mărinimoasă. Parcă nu eram surori. Eu eram total invers: răzgâiată, neastâmpărată şi egoistă. I-am făcut zile fripte ani la rând, am pârât-o, m-am ţinut după ea, am vrut să am aceleaşi lucruri pe care şi le cumpăra, m-am certat. Simplu, nu am înţeles-o până când nu am crescut şi eu. Cu timpul, am devenit cele mai bune prietene. Stăteam la taclale până târziu în noapte, vorbeam la telefon, ne acopeream micile escapade. Parcă ne legau mai multe întâmplări, mai multe trăiri, mai multe momente. Eram cumva dependente una de cealaltă, ca şi acum.

Ţin minte că toate neghiobiile mele le-a suportat doar pentru că ea era sora mai mare. De parcă e lege ca surorile şi fraţii mai mari să tragă ponoasele de pe urmele „micilor intruşi” cărora trebuie să le cedeze jucăriile, mai apoi hainele, dulciurile şi cărţile şi cărora trebuie să le acorde toată atenţia din lume. Îmi amintesc că, într-o seară, ne-am luat la harţă din te miri ce prostii şi că, mai în glumă, mai în serios, i-am dat cu piciorul în piept. Am plâns toată noaptea şi m-am rugat să nu păţească nimic. Şi am mai plâns pentru că am supărat-o şi m-am comportat ca un băieţoi lipsit de scrupule. Dar nici până în ziua de azi nu i-am cerut iertare, eram prea orgolioasă să recunosc că am greşit.

O văd acum. A rămas la fel de aşezată, de neprefăcută şi de binevoitoare. Şi da, încă se îmbracă mai elegant decât mine. Dar nu mă mai sperie că n-am să ajung şi eu, într-o zi, la fel. Chiar dacă a fost geloasă când m-am născut, ştiu că acum se bucură că sunt sora ei. La fel de mult cum eu Îi multumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a dat-o mie drept soră. De dragul anilor care au trecut şi a celor care au să vină, îi doresc din suflet să fie sănătoasă, împlinită şi să rămână acceaşi persoană admirabilă! O iubesc şi îi urez mulţi ani frumoşi!

Publicitate

The best

Posted: martie 17, 2011 in Aberatiile Punctului

Feel

Posted: martie 15, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:,

Vremea bună îmi ridică moralul de fiecare dată. La fel se întâmplă și cu muzica de calitate. În fine, am primit remarci că ascult muzică proastă și, pe cuvânt, m-a bușit râsul. Defapt, fiecare are gusturile lui. Pot să accept și să respect treaba asta. Dar pot și să îi compătimesc pe cei care n-au auzit de Phonix, Pasărea Colibri, Compact, Alifantis, Andrieș, Baniciu &Co. Ar fi de înșirat o ditamai lista. Oricum, cine n-a ascultat vreodată, ar trebui să încerce măcar. Și eu am ascultat orice. Și sunt dispusă să ascult, dar sunt și capabilă să selectez ceva de calitate. Dacă nu stau cu Inna la maximum nu înseamnă că piesele din playlist-ul meu (pe care îl îmbunătățesc aproape în fiecare zi cu câte o melodie nouă) sunt o lălăială tristă, fără ritm și fără cuvinte în ton cu ultima modă. Atât vroiam să clarific. Dacă se înțelege.

Ziceam de vreme bună. Azi am urcat Copoul și m-am plimbat prin parc. Și era atâta lume, de am obosit să mă strecor prin mulțime și să primesc coate. A sosit sezonul în care se etalează țoalele și se scot tricourile ”Cucci” de la naftalină. Și mirosea a modestie spirituală din Podu Roș până în Piața Unirii, via Bulevardul Ștefan cel Mare. A, și a pop-corn, să nu uit. Totuși, am avut o zi frumoasă (excluzând unele neghiobii, de care prefer să nu vorbesc).

2

Posted: martie 12, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:, , ,

”Ferice de noi, că nu suntem prea fericiți” – William Shakespeare

Tu

Posted: martie 11, 2011 in Aberatiile Punctului

Sale el sol

Posted: martie 10, 2011 in Aberatiile Punctului

Mi-am pierdut inspirația…zău…

Lo que mas

Posted: martie 10, 2011 in Aberatiile Punctului

Există o mulțime de lucruri pe care aș putea să nu le mai fac. De exemplu, aș putea să nu mai mănânc dulciuri de azi înainte. Îmi plac (nu în mod excesiv) dar aș putea să mă lipsesc de ele fără prea mari regrete. În schimb, nu aș putea să mănânc fără sare și condimente. Sau fără murături. De asta mă tem cel mai tare pe lume: să nu ajung, Doamne ferește! să trebuiască să țin vreun regim care să îmi interzică să le consum. Nu pot fără! Defapt, sigur aș putea, dar nici nu vreau. Problema este că nu pot accepta ideea în sine. La mine în familie, asta e o boală. Care, deși a afectat doar bărbații până în prezent (ambii bunici, tata, unchii mei), a pus stăpânire și pe gusturile mele când vine vorba de mâncare. Aș da oricând ciocolata pe ceva sărat, acru sau iute.

De asemeni, aș putea să nu mai pun la suflet toate problemele altora. Mă implic foarte ușor câteodată și mă simt afectată de ceea ce, pe unii (care sunt în cauză) nu îi doare prea tare. Aș putea să mă lipsesc de ”calitatea” asta. Și aș putea să mă gândesc mai mult la mine. Gest egoist, i-aș zice. Dar pe cât e de egoist, pe atât e de practicat de majoritate. Pe cuvânt, care se gândește întâi la el, indiferent de situație, iese câștigat. Și asta e valabil în orice tip de relație. M-am săturat câteodată să îmi reprim ideile, gândurile, faptele, doar pentru că sunt conștientă că, mai apoi, intervine ”gura lumii”. Urăsc expresia asta atât de tare precum urăsc și tot ceea ce poate ieși din ea. La polul opus, îi admir și le apreciez curajul celor care au puterea să lupte cu nedreptăți de genul acesta. Cu oameni, cu situații, cu prieteni, familie și restul de indivizi, adunați în acea ”gură”. Asta nu înseamnă că îmi plac cei ce se revoltă, mai ales când e vorba de părinți Nu. Înseamnă că îi apreciez pentru naturalețea lor, pentru că își asumă niște decizii, niște fapte, niște situații, ca să le fie, și lor, bine.

Aș putea să nu mai dansez de azi înainte. Deși îmi place nespus. În schimb, nu aș putea trăi fără muzică. Asta nu. De când mă știu, am învățat cu muzică, am scris cu muzică, am gătit cu muzică, am mâncat cu muzică, am vorbit la telefon cu muzică (deși aproape toți mă rugau să o opresc ca să mă înțeleagă). Mă trezesc dimineața cu muzică. Fredonez când mă îmbrac, o dau la maxim când mă deplasez. Aș face orice, numai să o aud. Muzica mă emoționează. Dintotdeauna a avut puterea asta asupra mea. E parte din mine, din universul meu.

Indubitabil, aș putea să nu mai am atâta bun simț. Să știți, deși e ridicol, nu mi-a adus atâtea laude câte dezamăgiri treaba asta. Pe de altă parte, nu aș putea fără. Ar fi chiar culmea să nu îl am. Bine, asta se întâmplă cu foarte multă lume. Cei care fac parte și din ”gură”. Gloata. Îmi place să cred, și defapt sunt convinsă, că mă evidențiez de ei.

Aș putea să nu mai spăl vasele de azi înainte. Chiar nu îmi place. Nu aș putea, însă, să le las în chiuvetă zile la rând sau să le arunc. Deci, clar, trebuie să le spăl. Asta, desigur, până o să primesc mașina mult dorită.

Avem timp pentru toate

Posted: martie 8, 2011 in Uncategorized
Etichete:,

”Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
Să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
Să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
Avem timp să citim și să scriem,
Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
Avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
Să învinovățim destinul și amănuntele,
Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
Avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
Avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
Avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
Avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
Avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta – murim.
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă!!
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul … depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu conteaza CE ai in viață
Ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
Ci cu ceea ce poți tu să faci
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învățat că oricum ai tăia
Orice lucru are două fețe
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învățat că poți continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poți
Am învățat că EROI  sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecințe
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu știu s-o arate
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu și rău
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun iți este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Și nu faptele sale
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți  cu ei înșiși ajung mai departe în viață
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Iți sunt luați prea repede …
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.” – [ Octavian Paler ]