Arhivă pentru aprilie, 2010

Sunt zile idioate și seci, care mă fac să par tulburată. Zile în care mă simt în impas, în care nu pot închega fraze, în care nu m-aș mai opri din sporovăit. Există momente când, brusc, devin melancolică. Și, apoi, un anumit parfum mă înviorează și trezește în mine sentimente de încredere. Sunt clipe când gândesc atât de pozitiv, încât m-aș trage singură de mânecă, ca să văd că nu e totul atât de roz precum pare. Începe o sesiune exigentă, cu o sumedenie de proiecte, de examene scrise și orale.  Astăzi a plouat, după două săptămâni de soare, vânt și temperaturi de 4 grade.

Toate astea mă epuizează, mă descumpănesc, mă schimbă.

Publicitate

A fost soare și ploaie. Vremea e atât de schimbătoare aici, încât nu știi dacă poți pleca de acasă în tricou sau fără umbrelă. Au fost zile de trândăvie notorie, în care am vegetat ca o plantă, dar nu am făcut fotosinteză:). Câteodată, nu știu nici cât e ora, nici câte zile au trecut de când am ajuns în pișorcoasa Belgie. Au fost momente în care am transformat camera într-o sală de cinema și am demarat un maraton de vizionat filme en ligne. Sincer, cred că mi-am spălat acum obrazul pentru toate momentele în care am dormit în loc să-mi focusez atenția asupra unor  secvențe.  Au fost și ceasuri de clipoceală. Dar, niciodată de somn adânc. Au fost împrejurări în care îmi doream să fiu acasă. Însă, am realizat că și aici poți să ai un colțișor numai al tău, în care să te simți bine. Au curs litri întregi de ceai și de lapte și s-au consumat Kilograme de musli. Totuși, nu m-am ales cu nici un gram în plus sau cel puțin așa observ eu :). Au fost petreceri și încă o să mai fie. De când sunt aici, am făcut cunoștință cu fel de fel de oameni, am schimbat idei, am gustat mâncăruri și am jucat diferite joculețe haioase, aparent pentru copii de clasa a V-a. Au trecut atâtea intervale de timp în care am râs, dar au existat și clipe de deznădejde, de furie, de singurătate. Au fost zile ca cea de astăzi, când am mărșăluit ore în șir și m-am bucurat de soare, dar și săptămâni  în care a plouat torențial sau a nins bezmetic. Aștept să văd ce secunde, ore, clipe, momente o să vină.

Am fost în Brugges și în Oostende. Două orașe absolut superbe. Mult prea aglomerate pentru gusturile mele, cu o mulțime de magazine de ciocolată și fabrici de bere. Cu catedrale imense și clădiri impunătoare, cu căsuțe din cărămidă și multe multe spații verzi. Cu râuri și poduri, mare și plajă.

Singura dezamăgire a fost că a început să plouă imediat cum am coborât din tren. După ce am vizitat centrul istoric  din Brugges cu umbrelele deschise, cu un ghid în vârstă, care a vorbit necontenit dar care avea carismă, s-a oprit ploaia. A fost frig și urât, obositor, stresant, iar norii nu au dispărut decât spre seară. Mă gândeam că un asemenea oraș frumos nu merită atâția stropi de apă, pentru că îl face să pară trist, vechi și ramolit. În Oostende nu ne-am putut bucura de mare decât 5 minute amărâte, pe care le-am urât. Era o ceață densă, un vânt care îți tăia respirația și un nisip îmbibat cu apă. M-am ales doar cu două scoicuțe pe care le-am luat la repezeală, pentru că nu mai suportam frigul și curentul.

Am cunoscut oameni noi, care mi-au plăcut. Mi-am schimbat oarecum părerea despre tinerii belgieni, pentru că s-au purtat cu noi foarte bine, ne-au făcut de mâncare și ne-au dat de băut, au râs, au dansat. Tot ce am vrut a fost puțin soare…care a venit după ce am plecat de pe plajă 🙂

Iar marea să fie murdară…


Paște fericit!

Posted: aprilie 2, 2010 in Aberatiile Punctului

Acum pot să vă urez: să aveți Sărbători frumoase, să profitați de ele la maxim dar să nu faceți excese, să vă odihniți și să petreceți cu prietenii și familia, să ciocniți ouă roșii și pentru cei care sunt în străinătate și nu au găsit vopsea :(, să nu vă îngrășați și să nu ajungeți la spital în comă alcoolică. Cu alte cuvinte, să vă priască! Deși e cam repede, Hristos a Înviat!