La mulţi ani, sis!!!

Posted: martie 17, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:,

Mi-o amintesc de când era mică, chiar dacă ea era mai mare cu 5 ani decât mine. Purta rochiţe roşii în carouri, guler alb brodat şi părul prins în două codiţe, cu nişte funde mari.  Mereu perfect aranjată. Mai apoi, cu bluza maro cu dungi crem, la care râvneam, dar care nu era pentru copiii mici (ca mine). Cred că nici ea nu o mai ţine minte. Apoi la majorat, în costumul albastru, special croit pentru eveniment. Câţiva ani mai târziu, când a plecat la facultate, şi-a luat fuste şi tocuri, pantaloni negri şi palton.  Era mult mai elegantă decât mine. Mă gândeam dacă o să fiu vreodată la fel. Era prea naturală, prea simplă, prea ea. De mică a fost mai ascultătoare, mai liniştită, mai mărinimoasă. Parcă nu eram surori. Eu eram total invers: răzgâiată, neastâmpărată şi egoistă. I-am făcut zile fripte ani la rând, am pârât-o, m-am ţinut după ea, am vrut să am aceleaşi lucruri pe care şi le cumpăra, m-am certat. Simplu, nu am înţeles-o până când nu am crescut şi eu. Cu timpul, am devenit cele mai bune prietene. Stăteam la taclale până târziu în noapte, vorbeam la telefon, ne acopeream micile escapade. Parcă ne legau mai multe întâmplări, mai multe trăiri, mai multe momente. Eram cumva dependente una de cealaltă, ca şi acum.

Ţin minte că toate neghiobiile mele le-a suportat doar pentru că ea era sora mai mare. De parcă e lege ca surorile şi fraţii mai mari să tragă ponoasele de pe urmele „micilor intruşi” cărora trebuie să le cedeze jucăriile, mai apoi hainele, dulciurile şi cărţile şi cărora trebuie să le acorde toată atenţia din lume. Îmi amintesc că, într-o seară, ne-am luat la harţă din te miri ce prostii şi că, mai în glumă, mai în serios, i-am dat cu piciorul în piept. Am plâns toată noaptea şi m-am rugat să nu păţească nimic. Şi am mai plâns pentru că am supărat-o şi m-am comportat ca un băieţoi lipsit de scrupule. Dar nici până în ziua de azi nu i-am cerut iertare, eram prea orgolioasă să recunosc că am greşit.

O văd acum. A rămas la fel de aşezată, de neprefăcută şi de binevoitoare. Şi da, încă se îmbracă mai elegant decât mine. Dar nu mă mai sperie că n-am să ajung şi eu, într-o zi, la fel. Chiar dacă a fost geloasă când m-am născut, ştiu că acum se bucură că sunt sora ei. La fel de mult cum eu Îi multumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a dat-o mie drept soră. De dragul anilor care au trecut şi a celor care au să vină, îi doresc din suflet să fie sănătoasă, împlinită şi să rămână acceaşi persoană admirabilă! O iubesc şi îi urez mulţi ani frumoşi!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s