Ca să

Posted: martie 4, 2011 in Aberatiile Punctului
Etichete:, , , ,

Oamenii ne dezamăgesc. Câteodată. Ciudat că e că, uneori, avem impresia că nu putem trăi fără ei. Ei, cei care ne-au fost în diferite momente ale vieții sprijin, prieten/ă, iubit/ă, amic/ă, simplă cunoștință. În fine, au fost. Asta e relevant. Nu putem trăi fără ei? Asta e cea mai gogonată minciună. Putem trăi fără oricine, dacă vrem cu adevărat. Simplu, noi avem și capacitatea astea: de a ne detașa de oameni la fel cum, altădată,  ne-am atașat. Și atunci ne rămâne doar să o luăm de la zero. Pentru că putem face asta. Dacă suferim? Mincinoși ar fi cei care nu ar recunoaște, franc, că da. Toți suferim. Ne place sau nu. E firesc. La fel cum toți iubim. Indiferent în ce mod sau pe cine, cum, de ce, pentru ce, când. Renunțăm adesea. Așa suntem toți. Fără să luptăm, fără să ne mai zbatem, să ne mai implicăm, să căutăm răspunsuri. Cedăm. Și poate, câteodată, e cel mai bine.

Dacă am renunțat? Dacă am suferit? Dacă am iubit? Cel mai probabil: DA! Ideea e că mă motivez, mă justific, mă îmbărbătez. Singură. Apoi o iau de la capăt. În aceleași lupte, cu oameni asemănători și situații care mai de care mai interesante. Cu regrete, zâmbete și lacrimi. Dacă am plâns? Lașă aș fi dacă nu aș mărturisi, cinstit, că da. Dacă am râs cu poftă? Dacă am fost liniștită, prea liniștită? Dacă am țipat?  Falsă as fi dacă nu aș recunoaște, sincer, că da.  Cu siguranță le-am făcut pe toate.

De ce am scris postul ăsta? Nu știu…dar cel mai probabil, citându-l pe Octavian Paler, ca să mă justific.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s