Îmi plac oamenii. Cei joviali, cei crispați, temători, cei care sunt nostimi, abătuți sau cei care sunt extravertiți. Câteodată îmi aduc aminte de fiecare persoană care, la un moment dat, a trecut prin viața mea. Zâmbesc, plâng, mă simt bine, apoi iar am clipe de deznădejde. Uneori mă simt singură printre ei, pentru că mă transform eu însămi într-un om sfios, timorat, absent. Dar îmi plac oamenii, asta e cert. Fiecare are ceva care mă face să vreau să râd, să vărs lacrimi, să mă strâmb, să mă enervez, să fiu mai bună, mai indulgentă, mai ciufută, mai încăpățânată, mai dulce, mai indiferentă. Cu toții își pun amprenta asupra mea și asupra vieții mele, unii cu voie, alții inconștient, unii cu răutate și alții cu intenții bune.
Îmi plac oamenii. Doar că uneori mă simt singură printre ei.
ancapunct.wordpress.com 