Part 2

Posted: ianuarie 8, 2011 in Aberatiile Punctului

Anca se apucă să scrie din nou. Sau cel puțin se minte că o va face. Treaba asta cu Part 2 îi dă impresia că poate să o ia de la capăt, fără vreo remușcare sau prea multă nădejde. E vorba doar despre niște stări prin care trece. Două extreme. Una îi provoacă scârbă, o sufocă, o epuizează. Cealaltă îi stârnește un alt fel de trăiri. Mai frumoase, mai sincere, mai dulci. Cu aromă de scorțișoară, levănțică și portocale. Cu gust de copilărie matură. Cu alunițe și fire de păr alb.

Anca se apucă să creadă din nou. Sau cel puțin își propune că o va face. Începuturile au speriat-o întotdeauna dar socotește că poate să le facă față, fără atacuri de panică sau prea multe speranțe. Efectiv are motive să zâmbească chiar și atunci când ochii îi plâng. Două extreme. Pe de o parte e temătoare, timorată, reticentă. Pe de altă parte e utopică, credulă, jovială.

Anca se apucă să simtă din nou. Sau cel puțin se înțelege că o va face. Treaba asta îi provoacă fluturi în stomac. Doar că a învățat să-i facă să zboare organizat. E vorba despre niște stări prin care trece. Două extreme. Una o face să dea înapoi, cealaltă o împinge înainte.

Anca se apucă să vrea și să aibă din nou. Sau cel puțin știe că o va face. Toate trăirile ei se leagă de niște alunițe și niște fire de păr alb. Două extreme.

Publicitate
Comentarii
  1. Andreea spune:

    Cred ca stiu cam ce simti (asta daca sunt indeajuns de perspicace-ma amuza cuvantul asta- incat sa inteleg exact ce trebuie din ce ai scris) si pot sa iti spun ca am trecut si inca mai trec prin aceleasi stari si ma bantuie aceleasi ganduri pe de-o parte dragute, pe de alta sufocante. Insa si eu ca si tine am luat in serios expresia „hoping for the best but expecting the worst”.

    Daca nu am nimerit bine comentariul si parerea mea putin (deplasata), imi cer scuze pentru interventie. >:D<

  2. Laura_Frincu spune:

    Draga Anca…viata e plina de bine si rau, in drumurile pe care le parcurgem pe parcursul ei intalnim aceleasi enervante stari de utopie si euforie amestecate cu dezamagire si teama, aceleasi vechi si amuzante pareri de rau sau de bine, amestecam reactii si ganduri intr-o „ciorba” pe care oricum nu o vom „gusta” vreodata in cele din urma reusind sa facem selectia intre ceea ce vrem si ceea ce trebuie… si stii de ce…? pentru ca stiu ca cel putin eu si de asemenea si tu, asa cum te cunosc eu, suntem niste invingatoare, uneori triste, alteori prea vesele, uneori pesimiste, alteori prea optimiste, uneori tematoare, alteorpi mult prea curajoase… dar mereu perseverente, nu cred ca exista „munte” pe care sa nu il putem cuceri, stiu ca nu exista”mare” pe care sa nu o putem traversa, desi eu personal si paradoxal habar nu am sa innot, dar cu siguranta exista o metoda si cu siguranta noi vom stii mereu sa o gasim… deci… in concluzie vroiam sa zic ca… furtuni de sentimente contradictorii vor fi mereu, dar asta e tot farmecul… nu-i asa? 😀 😉
    Pup si bafta!

  3. Laura_Frincu spune:

    Si scuze scrisul meu plin de greseli dar Matei nu ma lasa sa scriu si sa gandesc in acelasi timp … :)) asa ca scriu repede dupa ce gandesc mult… si cum si tastatura e praf… scuze inca o data 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s