Fumuri de Belgia și regrete pur românești

Posted: mai 9, 2010 in Liege, Uncategorized
Etichete:, , , , , ,

Zilele trec atât de repede încât am senzația că nu-mi ajunge timpul să fac ceea ce îmi propun. Uneori, simt că timpul stă pe loc și că mai este atât de mult până plec acasă. Nu am mai scris de ceva vreme pentru că îmi petrec zilele în sala de lectura făcând proiecte și învățând, ca un roboțel stresat și presat de examenele care îi bat la ușă. De când mi-am schimbat tastatura în franceză, nu mai nimeresc să scriu în limba mea pentru că tot încurc literele și semnele de punctuație. Și asta mă irită.

Aproape că am terminat cursurile și începe sesiunea. Nu am nici o părere de rău că nu o să îmi mai văd colegii, cum se întâmpla acasă. Păstrez doar regrete. Mi-e ciudă că înfumurații de Belgia ne-au tratat cu indiferență, că nu ne-au acceptat în colectivul lor, că ne cunosc doar fugitiv, ca fiind fetele alea două din Est care nu au nume. M-a deranjat că nu ne-au răspuns niciodată la salut și că s-au făcut că plouă de fiecare dată când am întrebat câte ceva. Mi-e milă de ei că nu au știut niciodată să se comporte și îmi pare rău că nu au avut maniere și tact să ne transmită că îi doare undeva. Am învățat aici că sunt momente în care cel mai bine e să te gândești doar la tine. Și atât.

Între timp, am mai împlinit un anișor și am făcut baloane de săpun.

Publicitate
Comentarii
  1. everdene spune:

    Eram prin Copou zilele trecute şi era o fetiţă care alerga şi lasă în urma ei baloane de săpun din cutiuţa fermecată. Nu sufla deloc în chestia aia rotundă la capete, ci, pur si simplu alerga, iar baloanele curgeu după ea. Imediat după, un băieţel şi o fetiţă alergau să le prindă. Tu crezi că fetiţa făcea baloane pentru ei sau pentru ea? La fel e şi cu experienţa ta acolo. Sunt baloanele tale, din cutiuţa ta, pentru adierea de vânt din tine.

    P.S. Şi eu trebuie să schimb tastatura de fiecare dată când vreau să scriu ceva în română şi sunt la serviciu, unde scriu în engleză numai. Deci: e semn fie că nu tre să mai scriu, fie ca tre să o fac pentru diversitate. Tu ce crezi?! Mult spor la examene.

  2. ancapunct spune:

    Sunt pentru mine, dar aș fi vrut să fie și pentru ei…Pentru diversitate, așa cum spui tu, m-am adaptat, am încercat mereu să îi fac să mă accepte. Nu regret că am ajuns aici, regret doar că ei nu au făcut nimic pentru diversitate…Noroc că mai sunt și alți Erasmuși cu care am legat prietenii, cu care am împărțit bucurii și tristeți, cursuri și mâncare.

    Mulțumesc, Miha.

  3. Elena Gabor spune:

    imprastiate prin lume. prietenii sunt tot prieteni. hai sa nu regretam nimic si sa ne bucuram de tot. balonase colorate si acadele ptr „Veselia”, iti amintesti ciorapeii cu degetele la picioare niste „veselii”. te pupic draga!

  4. silviu spune:

    strainul tot strain ramane … suntem vazuti prost in vest .. pentru ei suntem sarantoci si tigani … ciorditori si oameni care muncesc pe bani putin etc . cu toate ca marea parte din noi vrem sa fim oameni … dar tot degeaba … ei cred ca toti suntem la fel ca cei care umbla cu dolce&gabbana scris pe tricou mare cat o zi de post … ca cei care au masina inpopotonata ca un brad de craciun … ca cei care asculta o muzica ciudata cu ragete si sunete de tzanbal … dar verisoara mea mai are putin si pleaca de acolo … bafta multa :* tin pumnii

  5. Camelia Paharnicu spune:

    te citesc constant si-mi place…Bravo, Anca!!! Ai un bunic model, pretuieste-l!!! pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s