Nicăieri nu-i ca acasă!

Posted: martie 31, 2010 in Aberatiile Punctului

Pentru mine, Paștele înseamnă acasă. Familie. Cu miros de pască proaspăt scoasă din cuptor, cu ouă roșii și hrean cu sfeclă. Sărbătorile nu sunt zile festive pe care să le petreci printre străini. O simt pe pielea mea.  Aici, Paștele nu e Paște, ouăle nu sunt roșii, nu ai cu cine să petreci (decât cu colega de cameră :D). Oamenii ăștia au un fel ciudat de a se manifesta. Pentru ei, ouăle colorate se vând la cofraj în supermarket-uri, încă de la începutul lui februarie. Cozonacul se ambalează în Delhaize sau în Carrefour. Mâncarea vine la pachet, trebuie doar încălzită în microunde. Sunt artificiali. Eu am impresia că ei nu înțeleg o iotă din Sărbătoarea Pascală. Nu știu să se pregătească, nu pricep că unele lucruri trebuie să le simți, să le trăiești. Nu cunosc mirosul de cozonac și, cel mai probabil, nu gătesc drob. Pentru ei, Paștele înseamnă vacanță. Au bani și își permit să călătorească, cu cățelul și purcelul, unde le poftește inima. Nu am observat că încearcă să fie mai buni, mai îngăduitori, mai binevoitori, mai darnici. La semaine sainte este pentru relaxare și, uneori, pentru mers la slujba de seară. Aici nu există Denii, pentru că majoritatea catedralelor se închid în fiecare zi la ora 17.00. În schimb, am văzut că unii și-au șters geamurile. Să fie oare de vină sosirea primăverii? Nu știu. Important e că au încercat. Pentru că, furtunile nebune din ultimele ore și gheața măruntă le-au măzăcit la loc într-o clipită.

În prima zi de Paști o să fiu la mare. Chiar dacă sunt absolut sigură că o să plouă și asta o să mă facă să par epuizată, surescitată și ușor ruptă de realitate. O să îmi lipsească un singur lucru atunci: să merg cu coșul la sfințit și să gust mâncare pur românească. Țin minte că, atunci când eram mici, eu și cu prietena mea ne rușinam să spunem Hristos a înviat! și apelam mereu la banalul Bună ziua! pentru a ne saluta cunoscuții. Acum, e învederat că o să caut cu disperare pe cineva care să-mi răspundă Adevărat a înviat!

Nu vă urez încă nimic, pentru că am să revin. Deocamdată, îmi permit să visez la sărmăluțele de acasă și la mesele în familie. Și, cred că e pentru prima oară când aș face curățenie fără să mă lamentez nici măcar  o secundă, dar cu o singură condiție: să fiu în România de Sărbători!

Publicitate
Comentarii
  1. Ionita Gabriela spune:

    Super tare. Foarte sensibil articolul, nu prea imi gasesc cuvintele. Cert e ca tre’ sa vezi cum e prin alte parti ca sa te bucuri de ce ai, pentru ca noi oamenii, in principiu, nu suntem niciodata multumiti si ne uitam in alte ograzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s