Nu mi-ar plăcea să fiu…

Posted: martie 5, 2010 in Aberatiile Punctului

Mi-am primit prima leapșă 🙂 , așa că trebuie să scriu despre ce nu mi-ar place să fiu. Nu m-am gândit niciodată la asta, dar e clar că:

1. Nu mi-ar plăcea să fiu o clădire veche.

Nu aș suporta să păstrez mute atâta istorie și atâtea evenimente, atâtea chipuri care s-au perindat în interiorul meu, atâtea dezmățuri și bătălii, atâtea reamenajări și schimbări de anotimpuri. Nu mi-ar place să crească mușchi verzi pe zidurile mele și nici să fiu lăsată în paragină, să mi se târâie numele prin tribunale sau să liciteze pentru a mă achiziționa boemi și spălători de bani. I-aș urî pe cei care s-ar pișa pe la colțurile mele și m-ar umple de grafitti, pe cei care s-ar sprijini cu picioarele de pereții mei și ar fuma droguri după mine, ferindu-se de restul lumii. Categoric, aș fi mereu plouată sau ninsă, arsă de soare sau bătută de vânt.

2. Nu mi-ar plăcea să fiu o ojă.

Pentru că, probabil, nu aș avea o culoare plăcută sau aș rezista prea puțin pe unghiile unei doamne. Aș rezista prea mult pe unghiile unei pițipoance care și-a pus extensii la salon. M-ar irita mirosul de acetonă de fiecare dată când o puștoaică ar vrea să mă rărească pentru că nu are bani să-și cumpere o altă ojă. Aș detesta să stau închisă într-o sticluță atât de mică, pe rafturile unui magazin. M-ar enerva tipa care m-ar da la o parte căutând o altă nuanță. Evident, aș sfârși aruncată la gunoi, pentru că m-aș usca după câteva folosiri.

3. Nu mi-ar plăcea să fiu o canapea.

Nu aș putea să suport să se așeze pe mine atâtea funduri de oameni, îmbrăcate în diferite haine, mai curate sau mai puțin curate. M-ar deranja să văd câtă lume își face de cap pe mine și mă înjură pentru că scârțâi. M-ar durea să aud pe cineva care plânge și mă udă și i-aș detesta pe cei care ar vărsa mâncare sau băutură pe mine și nu m-ar șterge. M-ar enerva să stau mereu în același loc al unei încăperi și apoi să fiu vândură la un târg de antichități. Cu siguranță, aș fi îmbâcsită de praf și resturi.

4. Nu mi-ar plăcea să fiu o zi din an.

Pentru că aș avea numai 12 ore. Pentru că aș sfărși repede și uneori prost și lumea și-ar aduce aminte de mine numai în cazul în care în timpul meu s-a întâmplat o nenorocire sau un lucru bun. M-ar irita că aș fi ca oricare altă zi din an, una din cele 365. M-ar deranja să îi aud pe oameni rugându-se să mă termin mai repede, ca să vină ziua următoare. Și că aș rămâne uitată într-un calendar. Atât.

5. Nu mi-ar plăcea să fiu o floare.

Dacă nu aș fi lăsată în ghiveci, m-ar durea când cineva m-ar tăia sau m-ar smulge din rădăcini. Mi-ar părea rău dacă m-aș ofili pentru că cineva a uitat să mă ude sau dacă aș sfârși pusă la uscat printre filele unei cărți, pentru un ierbar. M-ar demoraliza să fiu dusă la o înmormântare și pusă pe pieptul celui care a murit. Mi-ar părea rău dacă mi-aș pierde aroma în încăperea unui neiubitor de flori, care are și alergie la polen și ar strănuta de fiecare dată când ar intra în cameră. Indubitabil, aș muri mâncată de mici viermișori albi sau din cauza unei râme care trăiește la rădăcina mea, m-aș oflili sau m-aș înmuia. Deci, tot aș muri.

Ar mai fi multe. Cred. Doar că trebuie să mă gândesc. Deocamdată, îmi place ceea ce sunt 🙂

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s