Din prea multă plictiseală

Posted: februarie 19, 2010 in Aberatiile Punctului, Liege

E cred că pentru a mia oară când mă simt singură printre oameni. Când vreau să vorbesc, parcă îmi paralizează buzele. Dacă vreau să schițez un zâmbet, se vede că e handicapat, că nu are pic de naturalețe. Dacă mă chinui să fiu drăguță, parcă de-al naibii toate îmi ies pe dos.

Am început să mă complic în simplitate, să mă tulbur inutil pentru lucruri insignifiante, să ingnor și să nu dau doi bani pe mutrele celor din jur.

Nu sunt puturoasă, dar zac în pat atât cât îmi permite programul. Sunt sociabilă, dar nu am cu cine vorbi, deci mă transform într-o singuratică. Nu am răbdare să citesc în franceză și nici să vorbesc.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s